Grosimea peretelui și siguranța: când o căptușeală devine prea subțire

Uzura unei căptușeli refractare este prevăzută — ea este o piesă de consum. Critic devine în punctul în care grosimea rămasă a peretelui nu mai ține sarcina termică departe de manta în condiții de siguranță. Această limită nu este o chestiune de opinie, ea poate fi determinată. În practică este totuși rareori măsurată, pentru că din interior cuptorul arată intact până în ultima clipă.

Cum poate fi determinată limita

• Proiectul ca referință: grosimea inițială a peretelui se află în dosarul cuptorului. Fără această valoare, orice măsurătoare a grosimii rămase este o cifră fără reper.
• Pe zone, nu global: linia băii, bolta ușii și zona de încărcare se uzează de câteva ori mai repede decât partea superioară a cuptorului. O medie pe întregul cuptor ascunde exact locul care contează.
• Termografie din exterior: temperatura suprafeței mantalei este cel mai fiabil indicator în timpul funcționării. O zonă caldă care se conturează înseamnă perete rezidual subțire, cu mult înainte ca ceva să devină vizibil în interior.
• Rata de uzură în locul unui instantaneu: două măsurători la interval de șase luni dau o rată — și odată cu ea o prognoză a momentului în care limita va fi atinsă. Exact această prognoză este necesară planificării opririlor.

Când trebuie acționat imediat

• Incandescență roșie vizibilă sau decolorare pe manta, din exterior
• Zonă caldă în termografie care s-a mărit între două măsurători
• Fisură continuă într-o zonă cu contact cu topitura
• Grosime reziduală a peretelui care scade sub valoarea-limită stabilită în dosarul cuptorului